Breaza
 
Scurt istoric al orașului Breaza

Apariţia şi dezvoltarea aşezării este legată de vechiul drum de pe Valea Prahovei ce făcea legătura între Câmpina, prin Poiana Câmpina şi ajungea la Comarnic. Localitatea a fost probabil înfiinţată de mocanii din ţinuturile Râşnovului şi Bârsei. Localitatea este pomenită pentru prima oară în anul 1431, în timpul domniei lui Alexandru I. Această precizare apare într-un document datat 1667, iscălit de Elena Cantacuzino.
În anul 1502, registrele Braşovului amintesc de un negustor pe nume Neagoe, ce venea din Breaza. Un jupân Neagoe este amintit şi într-un hrisov emis de Vlad cel Tânăr (1510-1512), la data de 27-mai-1510, ca fiind înzestrat cu mai multe sate printre care şi Breaza.
Moşia a fost stăpânită apoi de familia Cantacuzino. În anul 1711, domnitorul Constantin Cantacuzino a confiscat averea boierilor trădători Gheorghe şi Toma Cantacuzino, iar printre domeniile confiscate se număra şi jumătate din moşia Breaza.
Domnitorul Nicolae Mavrocordat dăruieşte satul Breaza lui Iordache Creţulescu.
Un moment important în istoria localităţii îl reprezintă mutarea vămii de la Câmpina la Breaza de Sus, în anul 1834, din porunca domnitorului Alexandru Ghica. Vama a funcţionat la Breaza până în anul 1858, când a fost mutată la Predeal, fiind punct de trecere între Muntenia şi Transilvania. Documentele vremii amintesc un număr important de hanuri înfiinţate în acele vremuri.
Importanţa zonei în aceea perioadă este subliniată şi de faptul că localitatea Breaza de Jos devine reşedinţa plaiului Prahova.
Ocupaţiile locuitorilor zonei erau cele tradiţionale legate de creşterea animalelor şi prelucrarea lemnului: dulgheria, producerea şindrilei, dogăria, fabricarea varului şi rachiului, creşterea vitelor şi oilor.
În prezent, datorită climei propice, Breaza este o staţiune climaterică renumită, fiind un apreciat loc de odihnă şi recreere.
Dintre monumentele istorice de pe raza localităţii amintim Biserica Sf. Nicolae din Breaza de Sus, construită în zilele domnitorului Alexandru Ipsilanti, în anul 1777. Lăcaşul de cult are formă de navă, cu absidă la altar, are ziduri groase de cărămidă şi învelitoarea de şindrilă. Biserica este decorată cu pictură şi la exterior, are 35 de medalioane la partea superioară.
În localitate se păstrează în bune condiţii casa în care a locuit actorul Ion Manolescu (1881-1959). Aceasta este situată pe strada Gării la numărul 5. Actorul s-a retras la Breaza spre sfârşitul vieţi şi a fost chiar primar al localităţii.
Menţionăm că în oraş se păstrează o serie de clădiri de sorginte sătească, cu prispe şi foişoare, acoperişurile în patru pante şi învelitoare de şindrilă. Nu trebuie să trecem cu vederea nici clădirile de factură orăşenească ce au fost construite încă din perioada interbelică: Casa Doicescu, Casa General Ceauşu, Casa actorului Ion Manolescu ş.a.

Bibliografie:
Gh. Niculescu, Valea Prahovei, Bucureşti, 1984, p. 136-146.
N. Simache, M. E. Stăncioiu, Contribuţii la istoria oraşului Breaza…, în volumul Pagini din trecutul istoric al jud. Prahova, Ploieşti, 1971, p. 153-172.
N. Stoicescu, Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România, I, vol. I-II, Bucureşti, 1970.
C. Ştefănescu, Valea Prahovei, Bucureşti, 1968.