INTRODUCERE


Prezentăm monumentele de arhitectură, for public şi memoriale, monumentele din satele prahovene, ce sunt înregistrate şi publicate în Monitorul Oficial, partea I, nr. 670 din 01.10.2010, sub titulatura Lista Monumentelor Istorice.
Alături de fotografiile imobilelor şi monumentelor memoriale am aşezat şi câteva date esenţiale privitoare la adresa monumentului, codul cu care sunt înregistrate în lista monumentelor, datare şi starea actuală de conservare.
Prin acest demers urmărim să aducem la zi informaţiile privitoare la starea fizică a clădirilor şi lucrărilor de artă religioasă sau laică. În al doilea rând dorim să oferim factorilor decizionali de la nivel local un instrument de lucru, pentru o mai bună gestionare şi conservare a edificiilor valoroase.
Nu în ultimul rând dorim să oferim publicului interesat o imagine asupra bogăţiei şi varietăţii arhitecturii săteşti prahovene.
Judeţul Prahova dispune de un patrimoniu imobil sătesc inestimabil, ce poate fi împărţit pe mai multe categorii, după cum urmează:
- arhitectura religioasă, unde încadrăm bisericile şi mănăstirile
- conace şi reşedinţe boiereşti
- arhitectura sătească civilă
- arhitectura de interes utilitar (mori, hanuri, magazine)

Nu putem să nu amintim de bogata zestre de monumente comemorative, compusă în majoritatea din cruci de piatră, amplasate pe drumurile de interes local sau pe fostele moşii.
Remarcăm valoarea deosebită, măiestria şi acurateţea cu care au fost realizate crucile de piatră din zona dealurilor subcarpatice, partea de est a judeţului, de cele mai multe ori amplasate în apropierea sau pe plantaţiile viticole.
Amintim despre crucile de pe raza comunelor Vadu Săpat, cu satele Ungureni, Vadu Săpat şi Ghinoaica, din comunele Călugăreni (sat Valea Scheilor), Tătaru, Gura Vadului, Ceptura şi Călugăreni.

Două monumente comemorative importante sunt statuia ridicat în memoria aviatorului Aurel Vlaicu, situată pe raza comunei Băneşti (pe D.N. 1) şi cimitirul eroilor din primul război mondial, plasat la Tabla Buţii, comuna Ceraşu.
În lista monumentelor sunt înregistrate şi pisanii vechi ale unor biserici dispărute, ce se găsesc în lăcaşe de cult de la Filipeşti de Târg şi Târgşorul Vechi, (sat Stânceşti), precum şi piatra tombală a comisului Vintilă de la Filipeşti de Târg, păstrată astăzi în expoziţia permanentă a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova.În ce priveşte arhitectura de factură bisericească remarcăm bisericile ctitorite de către membrii familiilor boiereşti Cantacuzino, de la Filipeşti de Pădure, Filipeşti de Târg, Călineşti, Râfov şi Măgureni. Biserica de la Filipeşti de Pădure a fost restaurată, inclusiv pictura lui Pârvu Mutu, fiind astăzi una dintre ctitoriile cantacuzine de referinţă la nivel naţional.
În schimb, starea bisericii de la Râfov este precară, fiind necesare lucrări ample de consolidare.

Nu putem omite din scurta noastră prezentare ansamblurile fostelor mănăstiri de la Vărbila şi Apostolache, care se află la finalul unor lucrări ample de restaurări şi punere în valoare, finanţate cu fonduri europene.
Ansamblul fostei mănăstiri Brebu se păstrează în stare bună, exceptând turnul de intrare şi o parte a zidului ce delimitează incinta.
Amintim în acest context şi de mănăstirile de la Ghighiu, Suzana şi Cheia. Din păcate forma iniţială a celor trei ansambluri arhitecturale ecleziastice a fost alterată. Au suferit modificări în ultimii ani chiliile şi casele călugărilor, cum ar fi recompartimentarea şi schimbarea materialelor de construcţie la Cheia şi Suzana. La Suzana de exemplu, şiţa ce acoperea majoritatea chiliilor şi locuinţelor din afara complexului principal a fost acoperită sau înlocuită cu tablă zincată. La Ghighiu zidul de incintă de la stradă a fost dărâmat şi a fost construit unul nou.

La Zamfira, com. Lipăneşti, se păstrează o altă mănăstire, care deşi nu este într-o stare de conservare foarte bună, păstrează totuşi nealterată arhitectura clădirilor şi pictura originală.
Nu acelaşi lucru putem spune despre schitul Crasna, aici au fost realizate o serie de construcţii noi cu gabarite mari, fără avize de specialitate, care au dus la alterarea zonei din imediata vecinătate a imobilelor monument.
O situaţie aparte se întâlneşte la ansamblul arhitectural al fostei mănăstiri Mislea, unde acum funcţionează un centru pentru îngrijirea persoanelor în vârstă. Aici o parte dintre zidurile incintei vechi, fostele chilii şi anexele sunt într-o stare avansată de degradare.
Un important patrimoniu arhitectural şi arheologic se păstrează în cadrul rezervaţiei arheologice de la Târgşorul Vechi. Aici a fost restaurată şi reîntregită biserica lui Antonie Vodă, astăzi aceasta fiind redată cultului.
Cât priveşte bisericile parohiale de zid înscrise în lista monumentelor istorice, remarcăm câteva: Biserica "Sf. Ilie" şi "Sf. Nicolae" de la Ariceşti - Rahtivani, aflată într-o stare avansată de degradare, bisericile de la Fântânele, Gherghiţa, Puchenii Moşneni, ruinată datorită părăsirii şi lipsei de întreţinere, biserica "Cuvioasa Paraschiva" de la Ghinoaica, ansamblul bisericii "Buna Vestire" - Mărăşeasca de la Vadu Săpat, prăbuşită şi într-o stare avansată de degradare, precum şi biserica "Sf. Stelian" de la Chiţorani.

Un patrimoniu important este reprezentat şi de bisericile din lemn, deşi unele dintre acestea au stări de conservare precare sau chiar sunt ruinate, aşa cum este cazul bisericilor de la Cărbuneşti sau Chiojdeanca.
Bisericile de lemn sunt poziţionate mai cu seamă în zone de deal, ca cele de la Blejoi, Valea Orlei (păstrată într-o formă alterată datorită intervenţiilor constructive neautorizate), Lapoş, Poseşti - Pământeni, Poseşti - Valea Plopului, dar pot fi întâlnite şi în zone de câmpie, cum este cazul la Balta Doamnei (biserica "Sf. Trei Ierarhi"), Urleta (biserica "Sf. Voievozi") şi Brazi, sat Stejaru (biserica "Sf. Treime").

Conacele şi palatele boiereşti din judeţul Prahova prezintă în majoritatea cazurilor stări de conservare precare. Acestea au fost ctitorite de familiile boiereşti Cantacuzino, Văcărescu - Calimachi, Filipescu şi Bozianu.
La Filipeşti de Pădure se păstrează ruinele conacului construit de Matei şi Toma Cantacuzino, la Filipeşti de Târg pot fi văzute ruinele palatului ctitorit de Constantin Cantacuzino, în timp ce în localitatea Măgureni, nu departe de biserică, găsim ruinele conacului Drăghici Cantacuzino. Amintim şi de ruinele beciurilor conacului Mihail Cantacuzino ce se află la Mărgineni de Jos.
La Filipeşti de Târg se păstrează conacul Pană Filipescu. Clădirea a fost restaurată şi adăposteşte expoziţii organizate de Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova.
La Drajna a fost restaurat conacul Filipescu Drăjneanu, puternic avariat de cutremurul din 1977. Conacul, restituit recent urmaşilor familiei, adăposteşte un sanatoriu.
Un conac de dimensiuni mai mici, care se păstrează bine, deşi într-o formă uşor modificată de cea originară, este cel situat în centrul localităţii Sângeru. Acesta a aparţinut boierilor Bozieni, iar în incinta lui funcţionează acum un muzeu sătesc.
Dintre reşedinţele boiereşti de dată mai recentă amintim ansamblul de la Măneşti, construit de către membrii familiilor Văcărescu - Calimachi, conacul de la Râfov, ctitorit de Costache Cantacuzino, reşedinţa Mavros Cantacuzino din satul Cătina, comuna Floreşti şi conacul Nicolau de la Brazi.
La Drăgăneşti există conacul Şerban Cantacuzino. Acesta a fost ctitorit în anul 1658, dar a fost refăcut în secolul al XIX-lea.
Din păcate şi aceste reşedinţe de dată mai recentă sunt precar conservate. Au adăpostit în perioada comunistă o serie de instituţii care nu au fost preocupate de păstrarea clădirilor, acestea având astăzi structura puternic afectată, pereţii crăpaţi şi de multe ori acoperişurile distruse. Evident decoraţiile interioare sunt distruse în mare măsura.
La Floreşti se păstrează ruinele palatului construit de Gheorghe Grigore Cantacuzino, în deceniul doi al secolului XX. Acesta, denumit în arhitectura de specialitate Micul Trianon, se găseşte într-o stare de colaps, pereţii interior sunt prăbuşiţi, la fel şi întreg acoperişul. Se păstrează faţadele, dar şi acestea parţial, iar stucatura ce abunda pe faţade este în multe cazuri alterată.
Aceste conace şi palate boiereşti erau ansambluri complexe ce cuprindeau pe lângă clădirile principale, o serie de anexe şi clădiri utilitare, ziduri de incintă, lăcaşe de cult şi parcuri. Unele dintre parcuri au fost amenajate cu fântâni alei, bazine cu peşti, aşa cum a fost la castelul Micul Trianon şi la conacul Văcărescu - Calimachi, de la Măneşti.

Arhitectura civilă de factură tradiţională reprezintă o parte importantă şi valoroasă a arhitecturii prahovene. Distingem câteva zone ce înglobează un patrimoniu arhitectural bogat şi distinct. Unul dintre cele mai importante areale este situat în partea de nord-est a judeţului, comunele Ceraşu - Slon - Drajna - Starchiojd - Bătrâni. Aici se păstrează serii de locuinţe tradiţionale, cu regim de înălţime parter sau parter şi etaj, ce au ca şi caracteristici principale prezenţa prispelor şi balcoanelor, decoraţiunile traforate de lemn, prezenţa stâlpilor de lemn decoraţi, acoperişurile cu patru pante şi uneori cu frontoane decorate cu motive vegetale sau geometrice.Locuinţele cu etaj prezint de cele mai multe ori la parter, beci zidit cu pietre de râu.
Materialele de construcţie utilizate sunt cele tradiţionale: bârne de lemn cioplit, pentru structură, împletitură de nuiele sau stinghii de lemn lipiţi cu pământ galben, pentru pereţii, şi şiţa sau şindrila pentru învelitoare. Cărămida arsă era mai rar folosită. Aceasta este întâlnită la locuinţele târzii, datate în perioada interbelică.

O altă zonă de deal interesantă şi bogată în patrimoniu sătesc este plasată aproximativ în centrul judeţului: comunele Vărbilău, Aluniş, Bertea şi Ştefeşti. Caracteristicile imobilelor tradiţionale se înscriu în aceleaşi coordonate constructive generale, cu plan dreptunghiular, prispe, balcoane, foişoare, decoraţii în lemn, stâlpi lucraţi manual şi decoraţi sumar. Se remarcă preponderenţa locuinţelor joase cu regim de înălţime parter.

O altă zonă interesantă etnografic este cea a văii superioare a râului Teleajen, cu comunele Măneciu şi Izvoarele. Aici clădirile au fost construite mai ales cu regim de înălţime parter şi sunt sumar decorate cu elemente de lemn traforat.
Alt areal este cel din vecinătatea estică a Văii Prahovei, cu comunele Valea Doftanei şi Şotrile.
Locuitorii acestor sate se îndeletniceau mai ales cu păstoritul, exploatarea şi prelucrarea lemnului. În anii 80 ai secolului trecut în aceste localităţi au fost înregistrate o serie de locuinţe specifice tradiţionale. Din păcate starea de conservare a acestora este precară, existând riscul dispariţiei totale a unor imobile şi tradiţii constructive valoroase.

Arhitectura sătească de câmpie diferă de cea de deal. Casele tradiţionale erau lucrate din pământ aplicat fie pe împletitură de nuiele susţinută de structură de lemn, fie din chirpici nearşi de pământ amestecat cu paie, pleavă şi balegă. Evident era folosită şi cărămida arsă.
Casele au prispe cu podelele lipite cu pământ, stâlpi de lemn şi acoperişuri în patru sau două ape. Aceste case sunt mai joase decât cele din zonele de deal, iar decoraţiile de la faţade sunt sumare.

Din păcate foarte multe dintre monumentele de arhitectură sătească tradiţională au stări de conservare medii sau precare. În multe cazuri arhitectura este alterată prin lucrări neautorizate, care au ca rezultate supraetajări, schimbări ale formelor acoperişurilor, închideri ale spaţiilor cu goluri (prispe, foişoare) cu materiale de construcţii noi (O.S.B., plastic, termopan), eliminarea decorurilor traforate de pe faţade, înlocuirea stâlpilor de lemn decoraţi cu alţii lucraţi mecanic şi care nu respectă modelele iniţiale.
Nu putem trece cu vederea faptul că multe case sunt ruinate datorită perisabilităţii materialelor din care sunt construite şi mai ales a faptului că nu sunt locuite şi întreţinute.

Un fapt îngrijorător este şi acela al dispariţiei meşterilor locali populari care generau aceste imobile şi perpetuau formele tradiţionale. Schimbul de modă şi modele în arhitectură, cumulat de multe ori cu lipsa de viziune a autorităţilor locale în ce priveşte valorile tradiţionale, va duce în următorii ani la acutizarea procesului de distrugere a patrimoniului sătesc.
Amintim în încheierea acestui pasaj de faptul că arhitectura rurală prahoveană beneficiază de o prezentare complexă şi o analiză valoroasă, prin lucrarea domnului arhitect Călin Hoinărescu, intitulată "Habitatul rural tradiţional prahovean", apărută în anul 2013 la Ploieşti.

În ceea ce priveşte monumentele de arhitectură de interes utilitar remarcăm moara de apă de la Drajna, monument unic în judeţ, care din păcate este închisă vizitatorilor, şi se află într-o stare de conservare ce tinde să devină precară datorită lipsei de întreţinere.
Ruinele unei alte mori se păstrează în localitatea Filipeşti de Târg. Din păcate aceasta a fost vandalizată în ultimii 20 de ani, fiind aproape în totalitate distrusă.

În comuna Aluniş se păstrează o construcţie unică în judeţ, Salonul de dans Anghel Nicolae. Acesta este făcut integral din lemn pe structură de lemn, cu prispă pe faţada principală. Prezintă decoraţii abundente de lemn traforat, iar la interior păstrează câteva piese de mobilier originale (un bar, băncile de odihnă).
Se păstrează şi câteva prăvălii de ţară, una la Aluniş, peste drum de salonul de dans, iar alta la Bertea, precum şi existenţa Hanului Roşu, situat pe DN 1A, la intrarea în localitatea Gura Vitioarei. Hanul din păcate a fost distrus în mare parte, în anii '90 ai secolului trecut, în urma unui incendiu.

În încheiere nu putem decât să nădăjduim că pe viitor autorităţile publice locale şi judeţene vor da mai multă atenţie patrimoniului sătesc, în special celui reprezentat de locuinţele săteşti, în vederea respectării legii monumentelor 422/2001, astfel încât reparaţiile şi restaurările monumentelor să fie făcute în limite legale. Numai aşa, prin implicare activă în promovarea şi păstrarea tradiţiilor şi produselor arhitecturale ale comunităţilor locale, se va putea proteja şi păstra o importantă zestre culturală a judeţului şi ţării.