urlati-Conacul-Bellu
 
 
Scurt istoric al oraşului Urlaţi

Urlațiul este atestat documentar pentru prima oară într-un hrisov semnat de Neagoe Basarab, la 16 martie 1515, prin care voievodul întărea mai multe moşii mânăstirii Snagov și în care printre martori se afla și boierul Oancea din Urlați.
O altă mențiune documentară este hrisovul din 1527 - 1528, semnat de Radu de la Afumați, prin care voievodul reconfirma aceleiași mânăstiri dealul cu viile din zonă.
Registrele vamale din 1545, ale Brașovului, care țineau evidența târgoveților din Țara Românească, veniți pentru tranzacții comerciale cu negustorii brașoveni, menționează pe un anume Stan din Urlați, printre comercianții din alte localități prahovene: Gherghița, Târgșor, Breaza, Slănic, Comarnic, Filipești, Văleni.
Pe teritoriul oraşului Urlaţi sunt inventariate mai multe monumente. Se disting Biserica de lemn a Schitului Jercălăi, a cărui stare de conservare este precară, şi Biserica Galbenă, situată pe strada Nuferilor, nr. 28, unde se fac lucrări de restaurare încă de la începutul anilor 2000.
Un ansamblu arhitectural important este cel al Curţii lui Alexandru şi Radu Bellu. Conacul şi Pavilionul Porţii, în care astăzi funcţionează instituţii muzeale sunt restaurate, fiind astăzi în stare foarte bună de conservare. Parcul, fundaţiile Cuhniei şi Conacului Mare sunt însă în stare avansată de degradare, nefiind întreţinute şi igienizate.
De asemenea starea de conservare a Puţului Frumos, una dintre puţinele fântâni de vie păstrate, este precară, aceasta fiind în pragul prăbuşirii. Nici starea Bisericii de lemn de la Valea Seman nu este bună.
În Urlaţi sunt inventariate şi trei cruci de pomenire făcute din piatră. Starea lor de conservare este satisfăcătoare, textele fiind încă lizibile. Din păcate nici ele nu sunt puse în valoare, vara fiind acoperite de vegetaţie.

Bibliografie:
1. N. Iorga, Documente urlățene, BCMI, 1927, p. 309
2. DRH, III, 68-72, sau DIR, XVI, vol. 2, p. 36-38.
3. N. Stoicescu, Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România, I, vol. I-II, Bucureşti, 1970.
4. http://ro.wikipedia.org/wiki/Urla%C8%9Bi